Care sunt diferențele dintre splittere si tap-uri pentru rețele CATV?

Parametrii de bază ai acestor dispozitive sunt pierderea (atenuarea) și atenuare din reflexi (return loss). În această parte vom descrie diferitele atenuări.

As - atenuare spre ieșire - atenuarea dintre intrare și tap la tap-uri sau între intrare și ieșire pentru splitter-e,
Ap - atenuare tip cross-talk - atenuarea între ieșiri - numită și izolare,
Ao - atenuarea între ieșiri și ieșirea principală la tap-uri,
A - atenuare de trecere - atenuarea de semnal între intrarea și ieșirea principală a tap-ului.

În unele cataloage putem întâlni un parametru numit Directivitate (D = Ao-A), care spune cum sunt atenuate semnalele de retur comparativ cu semnalul care vine de la intrarea pasivă a dispozitivului.

Tap-off-ul (sau pur și simplu tap-ul) este un dispozitiv cu o singură intrare, o ieșire principală și mai multe ieșiri atenuate - modelele cu 2-4 ieșiri au atenuare identică pe fiecare ieșire dar sunt și tap-uri cu valori diferite pentru grupe de ieșiri.

Multitap-uri (4+ ieșiri) pot avea ieșiri cu atenuări diferite. Pe ilustrație, diferențele dintre aceste elemente sunt prezentate pe dispozitivele Satel.

Adaptarea impedanței este, de asemenea, un parametru foarte important, deoarece garantează transferul maxim de putere către receptor și previne reflexiile. Parametrul care definește calitatea adaptării este atenuarea din cauza nepotrivirii -„a”[dB].

Pentru splittere:
a>=14dB pentru f=5-40 MHz,
a.>=14 dB-1,5 dB / octavă în banda 40-2150 MHz, dar nu mai puțin de 10 dB,

Pentru tap-uri:
a>=10 dB.

Aceste valori trebuie cunoscute pentru elementele utilizate în rețeaua CATV și sunt atinse atunci când toate ieșirile unui splitter sunt conectate la o rezistență de 75 ohmi. Pentru tap-uri se obțin aceste valori când avem o rezistență de 75 ohmi pe ieșirea principală și când ieșirile atenuate sunt ori deschise ori scurt-circuitate. Cu toate acestea, merită reamintit faptul că, și în cazul tap-urilor, este bine să terminați cu rezistențe de 75 de ohmi ieșirile neutilizate, atunci valorile puterii reflectate sunt cele mai mici, îmbunătățind astfel parametrii rețelei.

Analizând parametrii splitter-elor și ai tap-urilor, putem vedea de ce abonații nu trebuie conectați direct prin splittere. Din start trebuie să presupunem că ieșirile vor părea deschise din punct de vedere electric, pentru că abonații, vor sau nu, vor conecta echipamente la acele ieșiri și pentru că, de obicei, receptoarele nu sunt adaptate perfect în întreaga bandă. La tap-uri, adaptarea impedanței între intrarea și ieșirea principală nu depinde de impedanța ieșirilor atenuate, astfel reflexiile cauzate de nepotrivirea ieșirilor atenuate nu sunt transferate în restul rețelei.

Cum funcționează un splitter TV și care sunt atenuările acestuia?

Tap-urile au una sau mai multe ieșiri atenuate - cu 1, 2, 3 și 4 ieșiri sunt disponibile în mai multe variante de atenuare. De exemplu. Tap-urile FAC-Y-XX (unde Y este numărul de ieșiri iar XX este atenuarea pe acestea) poate avea variante de atenuare de 8, 12, 16, 20 sau 24 dB.

Acest lucru permite egalizarea nivelului de semnal în fiecare punct. La intrarea în magistrală, nivelul de semnal este cel mai ridicat, deci primul tap trebuie să aibă cea mai mare atenuare. Cu fiecare pas suplimentar, atenuarea scade, similar cu nivelul semnalului pe magistrală - astfel se uniformizează nivelul de semnal de la punctele conectare ale abonaților.

Exemplu de cascadare de tap-uri

Tap-uri - în cascadă. Majoritatea rețelelor sunt instalate în blocuri și, datorită structurii pe etaje, trebuie folosite tap-uri pentru a conecta abonații. Rețineți că atenuarea de trecere poate deveni foarte mare și pot apărea probleme în egalizarea nivelului de semnal pentru fiecare abonat.

De aceea nu trebuie conectate mai mult de 5-6 tap-uri pe segment de cablu. Dacă este nevoie de un număr mai mare, singura soluție este împărțirea rețelei în două subrețele folosind un tap. Asta va permite utilizarea amplificatoarelor cu un nivel de ieșire mai mic și simplifică proiectarea întregii rețele. Mai multe >>

Exemplu de rețea CATV împărțită în subrețele

Tap-uri - izolarea. Izolarea între intrări (Ap) și atenuarea Ao (separarea) dintre tap-uri și ieșire sunt parametri extrem de importanți pentru rețele cu foarte mulți abonați. Motivul sunt interferențele generate de tunerele televizoarelor conectate.

Tunerele generează zgomot în anumite frecvențe ceea ce până acum a determinat lăsarea goală a acelor canale. Cu timpul însă a crescut numărul de canale si s-a hotărât alocarea acelor frecvențe.

Pentru a menține un raport semnal-zgomot bun, izolarea dintre oricare două receptoare trebuie să fie de cel puțin 50 dB. În situația în care receptoarele sunt conectate la un singur tap, izolarea depinde de atenuarea tap-ului și de lungimea cablului dintre tap și priza de abonat.

Izolarea dintre receptoare/TV-uri

Tap-uri- izolarea între receptoare conectate la diferite tap-uri Pentru a asigura un raport semnal-zgomot adecvat, izolarea între oricare două receptoare ar trebui să fie, de asemenea, de cel puțin 50 dB. În acest caz, izolarea depinde de atenuarea Ao, A, As și de lungimile cablurilor dintre tap-uri și dintre ieșirile de la tap și abonat.

Diagrama arată că izolarea este de cel puțin 52 dB (4 + 30 + 4 + 4 + 6 + 4 = 52 dB) - în cel mai rău caz. Deci, practic, problema izolării ar trebui luată în considerare numai pentru cazurile de conectare a receptoarelor la aceeași priză.

Separația tipică între ieșirile tap-ului (Ao) este de 30-40 dB, atenuarea de trecere (A): 1-4 dB, atenuarea intrare-tap (As): 6-24 dB. Atenuarea tipică a cablului dintre tap și receptor este de 4 dB.

Separația între receivere

Multitap-uri.Tap-off-urile cu 4 sau mai multe ieșiri atenuate au adesea valori de atenuare diferite pe diversele ieșiri. Acestea permit compensarea diferențelor de lungime de cablu dintre tap și echipamentul abonatului. Ele sunt de obicei utilizate în blocuri, hoteluri etc., unde cablurile trec prin coridoare lungi și/sau prizele sunt amplasate pe etaje diferite.